relaxare…

June 3, 2013

prin ascultarea respiratiei…imi concentrez atentia asupra ei si gata…ma induce intr-o stare de liniste si regasire. Nu m-am gandit ca e atat de aproape constientizarea eului prin suflu…de fapt asta sunt..un suflu pe acest Pamant…abia ce am terminat de citit Solaris…si nu a lui Sun..ci a lui Lem..rus clasic, pana una alta.

Imi amintesc de Silviu ce imi spunea de Solaris de prin anul I de facultate cand ne gandeam la schimbat guma pe tigari si urcam prin Apuseni..era fascint de carte…ii vedem cuvintele  si entuziasmul… blondului visator. Ne-am regasit anul acesta prin metrou..si ghici ce?…nu s-a schimbat..ii vad fata visatoare ce am refuzat-o…e frumos..e frumos omul acesta…e plin de pasiune si cand injura…mda…

deci solaris…m-a dus unde trebuia sa ma duca…mereu am fost curioasa din fire…si am devenit inginera in sensul capturarii/descifrarii cuvintelor pline de intelesuri si forme…cuvinte ce contureaza un spatiu imens intre ce stim si unde tindem sa ajungem..am ramas cu ideea ei..am ramas cu un silviu abramburit de scriitor si analist financiar ce este…pentru ca asa este..un bun amic..34

 

azi…despre

May 11, 2013

mine…incep iar un capitol…o Doamne…cat de frica si extaz in aceasi timp…raman in urma imagini bune despre prietenie.

Ideea depre viitor contureaza trecutul intr-un mod atat de tipic.

M-au constrans peretii invizibili ai monotoniei conversatiei, incercand sa resuscitez suflete incat am decis…iar.

..de la capat…un pic iar mi-a obosit gandul ca am obosit..dar vine soarele si resuscitare.

m-am lasat un pic deoparte…actionez ca un tot in doi urmarind comunul..e frumos ca te asociezi..e grav pentru creatie.

ei…nu le poti duce pe toate…dar balanseaza…deci..colegi noi.

bun..acum vedem..studiem…aplicam…glume ieftine si rapide..usor de digerat…tampesc, si asta e o consecinta ca nu mai cred (am resurse reinviabile).

zbuciumul nu moare cand ti-e dat sa-l ai…nu e agitatia externa data de prea multa adrenalina in diverse ipostaze, fizice si psihice, e pur si simplu definirea ta.

.. nu m-am horatat ca daca e sa moara o sa mor si eu…ce pot sa zic…sunt indragostita de el…am fost si voi fi…e vesnic eu…

ne pierdem amprenta in timp, obligati de conjunctura…si tot de ea sa ne redescoperim…dar stiu cine sunt…doar ca iubesc si ma dau…si uit de mine.

cateva zambete de sambata…

DSC_0202Note: Daria si Rares

Idei de duminica

October 21, 2012

Am un zambet pe fata..e de la vremea de afara…ma gandesc la zile si cum trec,  imi vine sa imi cumpar o panza si cateva pensule, culori de toamna si sa ma ia valul creatiei pe aripi…as contura firele de praf pe o raza de soare…oare ati vazut ce miscare muta au?…ati simtit ca timpul e static?…e o imagine atat de inteligent creata, doar pentru visatori, doar pentru cei care simt si care cred…radio guerrilla pe fundal si picaturi de energie…

imi e dor de mama sa ma trezeasca sa ma duc la scoala …”Elena..e sapte…trebuie sa te trezesti”…de noi sentimente…mda…am intrat in rutina..un pic de praf pe ici pe colo…ma imbratiseaza normalul ala linistitor…dar astept clipa noua, pe care o definesc ca fiind un sprint catre noul eu…si asta este frumos, totul este frumos si definitiv….

Responsabilitati lumesti..ale tuturor…sa tinem de sau la cuvant…e singurul care ne leaga..si atat de subtire…sincronizare si desincronizare frumoasa..dar cel mai greu e cand ti se schima perspectiva si apasa la fiecare pas…dar se poate..trebuie doar  sa vrei..ce cliseu bun..

mda..cam atat…

 

 

Nu m-am mai jucat…

February 19, 2012

cu vorbe goale de ceva vreme…

Sa zicem ca nu imi mai sta capul pe perna noaptea. Il arunc in toate conversatiile posibile si acumuleaza tensiuni de toate modurile. Ce mai furtuna intr-un pahar de celule incinse cu substante necunoscute chimiei noastre. Ce frumoasa e linistea noptii geroase ce ma duce in viitorul plin de sperante…o floare pe geam si cityfm.

Prieteni ce revin in cautarea primei dati si cu multe framantari tot spun ca mergem acolo sus. azi am stiut ca pot sa scot din mine cateva clipe din nelinisti. ..poate voi visa din nou printre zilele care trec…si nu cer nimic in schimb. mai am forta sa imi aduc aduc nepuntintele in fata judecatorului suprem si sa ii cer sentinta pentru ele. Libertatea mea nu va cauza dureri celorlalti si o vreau inapoi, domnule judecator!…stii ca nu ma las. pe sub strat de gheata….e asfaltul ce nu mai acumuleaza atata cadere. imi este prea bine ca sa-mi fie bine…am stiut asta din normalitatea ce nu-mi apartine. Drumul prin neinteles si dor de duca…unul ce ma cheama cu o ardoare ..si se apropie atat de mult incat surad la idee. nu e bine sa ai lucuri ca le vei pierde cu o subcomponenta mult mai importanta…nu-ti fie FRICA atat de mult. Mi-au obosit ochii de lucruri inutile.

Vreau si stiu ca pot ajuta oamnenii..dar de ce toti cer atat din tine..mai mult si mai mult…nu voi cunoaste asta…inca nu depind si daca o voi face …voi…nu voi…

Cate imagini frumoase in viata asta…doar detaseaza-te sa nu-ti apartina…nimic nu e al tau…nu exista apartenenta. nu are niciun sens cuvantul asta.

Nu exista normalilate..si credeti-ma…sunt normala dupa regulile date…alea mici. sunt prea bine ancorata in realitatea asta ca sa imi dau seama de restul din jur…si in ce cerc sa invarte tot ma sperie…nu am pierdut nimic…nu sufar si ma duc….unde vad voi vedea…esente tari in pachete mici..adevar sau provocare….lumini sensuri directii puncte.

Daca aplic ceva in viata si daca sunt cuvinte sa exprime asta este ca nu cer nimic….

ce noapte cu ger si cateva clape la care cant acum..cityfm si simboluri pe obiect orientate…cu praf pe ele de cat timp a trecut. cred ca ele stiu mai bine ca mine…

ma intorc…

January 20, 2011

la mine iar..si ascult ca tipatul este in zadar..am cam ignorat sfatul ca doar pe tine te poti baza…

Judecati-ma va rog!!…imi venea sa scriu azi si sa condamn…cu toata durerea din mine..dar cred ca liniile  cu care ma intalnesc din viata voastra anosta sunt prea linii…nu am invatat inca sa aleg…dar vad o lumina acum, in acest moment ca va fi bine, ca voi descoperi iar bucuria din mine,  pe care singura am estompat-o prin adaugari inutile…forta m-a lasat ..incerc prea mult sa vad oamenii in contextul haotic creat de societate, si ambitia mea de a reusi sa deslusesc tainele intrebarilor de ce? nu isi gaseste drumul…asa ca dragilor..totusi…judecati-ma si dati-mi ochii vostri critici asupra-mi…nu ma vor atinge….nu sunt mai presus..dar sunt a mea..si voi da din mine si voua…

sunet de pieteni si chitara…sunet de munte..sunet de zambet…de reusite simple..am uitat detaliile…am vazut poza de ansamblu prin prisma oamenilor de langa mine ce sunt axati pe a avea, pe imagine si dorinte fizice…si m-au schimbat…si m-au facut sa ranesc un om in disperarea mea de a iesi ca uleiul din toata apa de pe langa…

linistea codrului, lacul rosiile in departare , frica de intunericul noptii, cortul sub stropii grei de ploaie, mirosul pielii  tale…cum de as putea ascunde asta sub cuvinte grele spuse din graba intr-un moment de ratacire?…nu ma recunosc in noi inca…dar voi fi…imi e dor de oameni, de oameni cu vise..de oameni reali..nu magnetizati de curbe perfecte…acum stiu ca imperfectiunea e perfecta

ma tot duce blaga al nostru:

“Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup”

Linii curbe

June 19, 2010

despre viata…Au innebunit salcamii …si eu nu pot fi cuminte…

Mi-am amintit ce am cam pierdut in ultima perioada si e trist, foarte…Am renuntat la lumea mea interioara si am pasit intr-un mare stil pe taramul societatii monetare. Imi castig drepturi, imi alin placeri prin gandul ca le pot avea, sunt tangibile…Urmaresc un scop comun tuturor si imi pierd amprenta..devin imuna la suferinte si crize de idei…si e trist, foarte. Dupa lungi discutii cu mine insami am decis sa iau lumea sportului de crac..si sa ma poarte catre limitele ei. O sa sar, fug, ocolesc …poate chiar si fara sa vreau de aceste stari de fragilitate sentimentala…am sa pierd frumosul , cel putin pe acel pe care l-am considerat eu. Am sa ma LIMITEZ…la a ma face cunoscuta doar mie prin extremitate fizica, si imi place sa imi arat ce pot. Poate voi putea multe, poate am sa dau gres incercand..dar nu am sa mai ascult de altii sau de propria constiinta carata prin ideologiile despre o viata corecta, ca nu pot…mi-a ajuns. Spun stop intelegerii despre cum functioneaza tot amestecul acesta. spun stop privirilor iscoditoare si poate am sa ies din intersectia in care am fost atat de mult blocata. am sa vad doar un aspect. am sa aleg un singur om si sa ma arat lui toata..cu atatea de vazut despre mine si ce am inteles. doar un scop si nu mii si sute…fara multiplicari de intelesuri pentru a ma face observata…doar o normala…

si am sa scriu..am sa mai scriu despre iesiri din viata dreapta aleasa fara vreun criteriu. l-am luat pentru ca imi cere nevoia de a nu fi singura in ale vietii..pentru ca trece si as vrea sa vada macar un om cum sunt…am ales izvorul. de aici incepe sa curga..sa vedem incotro..

Ninge…

January 19, 2010

cu atâtea întâmplări într-o viaţă de om că nu mai ştie ce rămâne…se întreabă într-un sfârşit banal despre ce a fost…e atât de sfâşietoare întrebarea când eşti un martor involuntar…şi te uiţi în ochii lui…şi încerci cu cele mai dulci cuvinte şi simple atingeri să-i spui că a fost frumoasă trecerea..că a fost cu oameni…că a facut alegeri..că a putut…că o să rămână într-un loc anume…că a simţit…o îmbrăţisare, o întristare, un sărut…

Te uiţi la mâinile lui aşezate grav pe genunchi…îţi vine să renunţi la ceva..să-i dai o parte din sclipirea ochilor tăi…o parte de viată…Ne dăm viaţa prin cuvinte dacă sunt spuse cu profunzimea existentă..momentul unic de comunicare totală între noi…când înţelegem să dăm ceva mai mult decât obiecte stupide…Ce poţi să spui să înţeleagă că eşti acolo…ce poţi să faci să vadă că o să mai fie…starea asta e unică în timp…e despre viaţă…e vorba despre legături şi mâini ce se strâng invizibil sub un jurământ sacru..

o să spun povestea să nu se uite, să nu o uit…o să vorbesc aceste cuvinte până îmi va obosi fiecare idee…o să dau ce am pentru că e pentru oameni…pentru zâmbete şi alinări…pentru supărări şi enervări..pentru tăceri…Sa se dea ceva din noi pentru noi…